Cum interpretezi afirmatia: “tot ce nu este interzis, este permis”?
Cred ca este o afirmatie permisiva... in sens negativ. Adica mi se pare ca pot face analogie cu problemele de mate in care trebuia sa demonstrez ca daca are loc a, rezulta ca are loc si b Sau pare mai degraba un sofism: pare logic- nu exista o interdictie => e ingaduit”. Cred ca in realitate trebuie gandit invers: tot ce este permis nu este interzis.
Cum interpretezi afirmatia lui Pavel :”Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos”?
Mi se pare o definitie a liberului arbitru ceat de Dumnezeu: am dreptul sa fac orice, insa pentru ca traiesc intr-un univers guvernat de legea cauza-efect si prin urmare, toate actiunile mele atrag consecinte ( fie bune, fie rele... pana si cele care la inceput mi se par indiferente, la un moment dat ajung sa se aseze intr-una din cele 2 categorii), trebuie sa chibzuiesc foarte bine in ce merita sa-mi investesc timpul si energia. Cred ca tot Pavel e cel ce zice “Rascumarati vremea, caci zilele sunt rele”. Mi se pare un indemn care face apel la intelepciunea noastra si la dragostea pe care I-o purtam lui Dumnezeu, pentru ca de fapt Pavel ne spune ca timpul trece atat de repede, incat ne trebuie multa grija atunci cand il investim sau cand il lasam sa treaca. In concluzie, nici macar nu ma mai gandesc la lucrurile care-mi sunt ingaduite, pentru ca sunt prea ocupt sa ma zidesc si sa ma implic in lucrurile care efectiv imi sunt de folos. Bottom line: de-aia ai cap, ca sa-l folosesti gandind!
De ce crezi ca Dumnezeu pune atatea limite in Cuvantul Sau? De ce atatea ingradiri?
Pot sa arunc perspectiva viitorului medic? :) Si organismul uman are anumite limite: sta prea mult in frig, face hipotermie, insa pe de alta parte cand ajunge la 38 de grade Celsius se spune ca are febra; nu bea apa suficienta, deci se deshidrateaza, dar daca bea prea multa, se intoxica ( da, te poti intoxica si cu apa). Cred ca asa functionam si ca fiinte spirituale intr-o lume care depaseste sfera materiala: Dumnezeu nu impune niste limite pentru ca are accese de putere si complexe de superioritate, ci pentru ca, fiind Creatorul nostru, ne cunoaste din toate unghiurile si stie ca anumite “substante” sunt toxice din start pentru noi sau ca un consum in exces (de sare, zahar si grasimi, nu?:P) din nou dauneaza.
Am auzit un lucru interesant care avea legatura cu subiectul: cand urci niste scari si e lumina, nu ai nevoie de balustrada, pentru ca vezi fiecare treapta pe care calci, insa daca e intuneric, ai face bine sa te prinzi de balustrada, pentru ca nu vezi nimic si calci sovaind, avand doar credinta ca urmeaza o noua treapta. Asa e si cu noi: cand Dumnezeu ne poarta pe inaltimi, nu avem nevoie de limite, pentru ca Il ascultam in dragoste, dar cand El vegheaza doar din umbra si ni se pare ca nu mai e acolo...atunci intervine nevoia de balustrada.
Legea lui Dumnezeu iti este prieten sau dusman? Te incurca sau te ajuta in viata de zi cu zi?
Daca imi e dusman si ma incurca atunci sigur am o problema, pentru ca n-a fost data pentru asta. Uneori cred ca traiesc cu ideea ca daca a fost lasata de El, cu siguranta are un scop. Alteori ii inteleg sensul si atunci imi dau seama din nou ca El mi le-a insiruit pe toate acolo in Biblie pentru ca ma stie si imi vrea binele. Cred ca Legea e lucrul acela care ma trage de maneca atunci cand incep sa o iau in directie gresita.
Ce crezi ca inseamna “a fi liber in Hristos”?
Mmm, de un an ma tot laud cu libertatea mea in Hristos. In primul rand cred ca e vorba de faptul ca acceptandu-L pe El ca Domn si Mantuitor, deci “in Hristos”, suntem eliberati de pacat, de puterea lui. Pacatul te tine captiv. Cred ca asta e motivul pentru care oamenii cu intentii bune si care constientizeaza nevoia de schimbare in viata lor esueaza... pentru ca in realitate, din punct de vedere legal, ei apartin pacatului. Doar Hristos e Cel care poate face transferul si omul poate deveni copil de Dumnezeu. Avand acest statut, sunt liber sa ma schimb, sunt liber sa aleg fara a simti presiunea robiei...Sclavul nu alege, doar executa ordine. Ca si rob al lui Hristos insa, aleg prin prisma Adevarului in primul rand (El imi da ocazia sa vad toate fatetele problemei..si dedesubturile pe care celelalt stapan nu mi le arata..din motive evidente)si ma supun din dragoste.
Apoi cred ca e vorba despre diferentele dintre noi ca si crestini; suntem diferiti si consideram ca a face un anumit lucru Il onoreaza pe Dumnezeu...suntem liberi sa il facem. Nu vreau sa intru in probleme de doctrina, dar un adventist e liber sa tina sambata ca zi a Domnului la fel cum eu sunt libera sa consider duminica ziua de odihna, fiecare dintre noi avand si responsabilitatea de a ne accepta unul pe celalalt.
Chiar daca esti liber in Hristos, iti stabilesti anumite limite? De ce?
Libertatea noastra in Hristos nu trebuie confundata cu libertinajul. Normal ca avem limite, avem limitele din Biblie si apoi avem limitele pe care ni le descopera tot El in situatiile concrete din viata noastra. De ce? Pentru ca pot fi liber in Hristos doar in masura in care Il iubesc si Il respect; iar daca uneori mi se pare absurd ce-mi cere, nu ma intereseaza, pentru ca scopul meu final nu e comfortul meu, ci e fata stralucitoare pe care o are Isus cand se uita la mine, ma bate pe umar si zice “Bine, rob bun si credincios!” Imi sustin insa ideea: El le lasa pe toata cu scopul de a ma proteja si de a-mi fi bine. Ah, era vorba de limitele proprii...ok; atunci imi vine in minte disciplina si apoi...tot iubirea de Dumnezeu si tot a face lucrurile care-mi sunt de folos.
Ca si concluzie, cum vezi viata de crestin: privare de placere, frustrare ca nu poti avea tot ce ai vrea?
Hai sa-ti dau un raspuns super-teologic: placerea trebuie sa ne-o gasim in a face voia Tatalui, ca si Domnul Isus... si trebuie sa vrem ceea ce vrea El pentru noi. Sentimental intervine uneori frustrarea, dar ratiunea vine tot timpul si-ti deschide ochii.
Constati ca daca esti intr-adevar al Lui, nu mai gasesti placere in ceva inafara Lui...la inceput poate e alarma aceea morala...dar apoi cred ca e chiar golul si lipsa prezentei Lui...si cu siguranta devi constient ca viata ta de fapt se invarte in jurul Lui ca Pamantul in jurul Soarelui...ramanand pe orbita stabilita dinainte. Floarea mea preferata e floarea-soarelui..tocmai pentru ca isi intoarce capul tot timpul dupa Soare si nu-si poate trai viata altfel. O sa incerc odata sa blochez cumva o floare, sa nu se mai poata intoarce :)) ... sunt convinsa ca o sa moara...
Cred ca este o afirmatie permisiva... in sens negativ. Adica mi se pare ca pot face analogie cu problemele de mate in care trebuia sa demonstrez ca daca are loc a, rezulta ca are loc si b Sau pare mai degraba un sofism: pare logic- nu exista o interdictie => e ingaduit”. Cred ca in realitate trebuie gandit invers: tot ce este permis nu este interzis.
Cum interpretezi afirmatia lui Pavel :”Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos”?
Mi se pare o definitie a liberului arbitru ceat de Dumnezeu: am dreptul sa fac orice, insa pentru ca traiesc intr-un univers guvernat de legea cauza-efect si prin urmare, toate actiunile mele atrag consecinte ( fie bune, fie rele... pana si cele care la inceput mi se par indiferente, la un moment dat ajung sa se aseze intr-una din cele 2 categorii), trebuie sa chibzuiesc foarte bine in ce merita sa-mi investesc timpul si energia. Cred ca tot Pavel e cel ce zice “Rascumarati vremea, caci zilele sunt rele”. Mi se pare un indemn care face apel la intelepciunea noastra si la dragostea pe care I-o purtam lui Dumnezeu, pentru ca de fapt Pavel ne spune ca timpul trece atat de repede, incat ne trebuie multa grija atunci cand il investim sau cand il lasam sa treaca. In concluzie, nici macar nu ma mai gandesc la lucrurile care-mi sunt ingaduite, pentru ca sunt prea ocupt sa ma zidesc si sa ma implic in lucrurile care efectiv imi sunt de folos. Bottom line: de-aia ai cap, ca sa-l folosesti gandind!
De ce crezi ca Dumnezeu pune atatea limite in Cuvantul Sau? De ce atatea ingradiri?
Pot sa arunc perspectiva viitorului medic? :) Si organismul uman are anumite limite: sta prea mult in frig, face hipotermie, insa pe de alta parte cand ajunge la 38 de grade Celsius se spune ca are febra; nu bea apa suficienta, deci se deshidrateaza, dar daca bea prea multa, se intoxica ( da, te poti intoxica si cu apa). Cred ca asa functionam si ca fiinte spirituale intr-o lume care depaseste sfera materiala: Dumnezeu nu impune niste limite pentru ca are accese de putere si complexe de superioritate, ci pentru ca, fiind Creatorul nostru, ne cunoaste din toate unghiurile si stie ca anumite “substante” sunt toxice din start pentru noi sau ca un consum in exces (de sare, zahar si grasimi, nu?:P) din nou dauneaza.
Am auzit un lucru interesant care avea legatura cu subiectul: cand urci niste scari si e lumina, nu ai nevoie de balustrada, pentru ca vezi fiecare treapta pe care calci, insa daca e intuneric, ai face bine sa te prinzi de balustrada, pentru ca nu vezi nimic si calci sovaind, avand doar credinta ca urmeaza o noua treapta. Asa e si cu noi: cand Dumnezeu ne poarta pe inaltimi, nu avem nevoie de limite, pentru ca Il ascultam in dragoste, dar cand El vegheaza doar din umbra si ni se pare ca nu mai e acolo...atunci intervine nevoia de balustrada.
Legea lui Dumnezeu iti este prieten sau dusman? Te incurca sau te ajuta in viata de zi cu zi?
Daca imi e dusman si ma incurca atunci sigur am o problema, pentru ca n-a fost data pentru asta. Uneori cred ca traiesc cu ideea ca daca a fost lasata de El, cu siguranta are un scop. Alteori ii inteleg sensul si atunci imi dau seama din nou ca El mi le-a insiruit pe toate acolo in Biblie pentru ca ma stie si imi vrea binele. Cred ca Legea e lucrul acela care ma trage de maneca atunci cand incep sa o iau in directie gresita.
Ce crezi ca inseamna “a fi liber in Hristos”?
Mmm, de un an ma tot laud cu libertatea mea in Hristos. In primul rand cred ca e vorba de faptul ca acceptandu-L pe El ca Domn si Mantuitor, deci “in Hristos”, suntem eliberati de pacat, de puterea lui. Pacatul te tine captiv. Cred ca asta e motivul pentru care oamenii cu intentii bune si care constientizeaza nevoia de schimbare in viata lor esueaza... pentru ca in realitate, din punct de vedere legal, ei apartin pacatului. Doar Hristos e Cel care poate face transferul si omul poate deveni copil de Dumnezeu. Avand acest statut, sunt liber sa ma schimb, sunt liber sa aleg fara a simti presiunea robiei...Sclavul nu alege, doar executa ordine. Ca si rob al lui Hristos insa, aleg prin prisma Adevarului in primul rand (El imi da ocazia sa vad toate fatetele problemei..si dedesubturile pe care celelalt stapan nu mi le arata..din motive evidente)si ma supun din dragoste.
Apoi cred ca e vorba despre diferentele dintre noi ca si crestini; suntem diferiti si consideram ca a face un anumit lucru Il onoreaza pe Dumnezeu...suntem liberi sa il facem. Nu vreau sa intru in probleme de doctrina, dar un adventist e liber sa tina sambata ca zi a Domnului la fel cum eu sunt libera sa consider duminica ziua de odihna, fiecare dintre noi avand si responsabilitatea de a ne accepta unul pe celalalt.
Chiar daca esti liber in Hristos, iti stabilesti anumite limite? De ce?
Libertatea noastra in Hristos nu trebuie confundata cu libertinajul. Normal ca avem limite, avem limitele din Biblie si apoi avem limitele pe care ni le descopera tot El in situatiile concrete din viata noastra. De ce? Pentru ca pot fi liber in Hristos doar in masura in care Il iubesc si Il respect; iar daca uneori mi se pare absurd ce-mi cere, nu ma intereseaza, pentru ca scopul meu final nu e comfortul meu, ci e fata stralucitoare pe care o are Isus cand se uita la mine, ma bate pe umar si zice “Bine, rob bun si credincios!” Imi sustin insa ideea: El le lasa pe toata cu scopul de a ma proteja si de a-mi fi bine. Ah, era vorba de limitele proprii...ok; atunci imi vine in minte disciplina si apoi...tot iubirea de Dumnezeu si tot a face lucrurile care-mi sunt de folos.
Ca si concluzie, cum vezi viata de crestin: privare de placere, frustrare ca nu poti avea tot ce ai vrea?
Hai sa-ti dau un raspuns super-teologic: placerea trebuie sa ne-o gasim in a face voia Tatalui, ca si Domnul Isus... si trebuie sa vrem ceea ce vrea El pentru noi. Sentimental intervine uneori frustrarea, dar ratiunea vine tot timpul si-ti deschide ochii.
Constati ca daca esti intr-adevar al Lui, nu mai gasesti placere in ceva inafara Lui...la inceput poate e alarma aceea morala...dar apoi cred ca e chiar golul si lipsa prezentei Lui...si cu siguranta devi constient ca viata ta de fapt se invarte in jurul Lui ca Pamantul in jurul Soarelui...ramanand pe orbita stabilita dinainte. Floarea mea preferata e floarea-soarelui..tocmai pentru ca isi intoarce capul tot timpul dupa Soare si nu-si poate trai viata altfel. O sa incerc odata sa blochez cumva o floare, sa nu se mai poata intoarce :)) ... sunt convinsa ca o sa moara...
