In ultimele zile am fost asaltata de “spiritul Craciunului”, auzind cum acest spirit e cel care ne face mai buni, mai darnici... Am dedus apoi dintr-o secventa de film cum spiritul Craciunului dispare cand Mos Craciun nu-o gaseste pe Mrs. Claus... As vrea sa intreb un copil ce sarbatoreste el de Craciun; oare se asteapta la altceva decat la cadouri de la Mosu'?
Si totusi, oare ce sarbatorim de Craciun? Sa ridice mana cine stie... De Craciun S-a nascut Isus... Nu v-ati intrebat de ce milioane de oameni se prefac...mai bine sau mari rau ca au ca si punct comun un Prunc nascut intr-o iesle? Oare ce-o fi cu umilinta asta? De ce-o fi ales Maria sa fie femeia cu cea mai mare expunere la febra puerperala si alte...sute de boli infectioase pe care le-ai putea face nascand intr-un grajd? Nu stiu cate a inteles atunci, insa cred ca Maria avea sa afle la un moment dat, privindu-si fiul pe o cruce, ca ani la rand I-a pus in farfurie de mancare lui Dumnezeu. Isus nu a ales cea mai umila stare din istoria omenirii pentru a constitui un motiv de a lua vacanta de iarna si de a avea o masa mai plina de 2 ori pe an ( a 2-a ocazie se reuneste in jurul mormantului Sau gol...din nou El) . Isus a venit pentru ca a stiu El e singurul care poate darama zidul de pacate pe care omul si l-a contruit cu atata “maiestrie”. Asupra ieslei din Betleem se vedea umbra unei cruci si drumul dintre cele 2 a fost strabatut cu o singura motivatie: dragostea fata de Tatal si dragostea fata de tine si mine.
Craciunul este o alta invitatie: “lasa-Ma sa Ma nasc in inima ta!”. Inimile noastre sunt la fel de sarace ca si ieslea si... pana la urma, nu avem ceva mai bun de oferit, insa pentru El sunt locul pe care Si-l doreste cel mai mult. Paradoxal, nu? Regele regilor isi doreste sa locuiasca in ceva asa de umil... Si nu are nevoie de asta, caci “din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile”. Asa ca, uita de Mos Craciun, sarmale si cadouri si vino sa te inchini si sa dai semnificatie sarbatorilor de iarna!
