De ce S-a nascut Isus?

In ultimele zile am fost asaltata de “spiritul Craciunului”, auzind cum acest spirit e cel care ne face mai buni, mai darnici... Am dedus apoi dintr-o secventa de film cum spiritul Craciunului dispare cand Mos Craciun nu-o gaseste pe Mrs. Claus... As vrea sa intreb un copil ce sarbatoreste el de Craciun; oare se asteapta la altceva decat la cadouri de la Mosu'?
Si totusi, oare ce sarbatorim de Craciun? Sa ridice mana cine stie... De Craciun S-a nascut Isus... Nu v-ati intrebat de ce milioane de oameni se prefac...mai bine sau mari rau ca au ca si punct comun un Prunc nascut intr-o iesle? Oare ce-o fi cu umilinta asta? De ce-o fi ales Maria sa fie femeia cu cea mai mare expunere la febra puerperala si alte...sute de boli infectioase pe care le-ai putea face nascand intr-un grajd? Nu stiu cate a inteles atunci, insa cred ca Maria avea sa afle la un moment dat, privindu-si fiul pe o cruce, ca ani la rand I-a pus in farfurie de mancare lui Dumnezeu. Isus nu a ales cea mai umila stare din istoria omenirii pentru a constitui un motiv de a lua vacanta de iarna si de a avea o masa mai plina de 2 ori pe an ( a 2-a ocazie se reuneste in jurul mormantului Sau gol...din nou El) . Isus a venit pentru ca a stiu El e singurul care poate darama zidul de pacate pe care omul si l-a contruit cu atata “maiestrie”. Asupra ieslei din Betleem se vedea umbra unei cruci si drumul dintre cele 2 a fost strabatut cu o singura motivatie: dragostea fata de Tatal si dragostea fata de tine si mine.
Craciunul este o alta invitatie: “lasa-Ma sa Ma nasc in inima ta!”. Inimile noastre sunt la fel de sarace ca si ieslea si... pana la urma, nu avem ceva mai bun de oferit, insa pentru El sunt locul pe care Si-l doreste cel mai mult. Paradoxal, nu? Regele regilor isi doreste sa locuiasca in ceva asa de umil... Si nu are nevoie de asta, caci “din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile”. Asa ca, uita de Mos Craciun, sarmale si cadouri si vino sa te inchini si sa dai semnificatie sarbatorilor de iarna!

curiozitati

Conform unui studiu publicat in New England Journal of Medicine, chirurgii sunt mai inalti si mai frumosi decat medicii cu specializari medicale (mi s-a parut comic).

Tot un studiu, tot in State, a facut un top al fricilor si frica de moarte a iesit doar pe locul 2, pentru ca a fost detronata de frica de vorbirea in public (la asta am ras cu lacrimi).

Pagini de carte in detaliu

Am citit o carte de la o prietena draga si m-am gandit sa impartasesc niste concluzii. Se numeste "The One Minute Manager", scrisa de Kenneth Blanchard, Ph.D si Spencer Johnson, M.D. Cartea se vrea un ghid folositor oamenilor care lucreaza cu oameni, insa autorii au gasit un mod particular de a "vinde ponturile", incat nu starneste reactia "m-am saturat de retete pentru succes". Un tanar ambitios si visator, ajunge, dupa ani de cautari, intr-o companie prospera unde afla lucruri care il uimesc. Ia bine aminte la tot ce i se spune, la inceput mai sceptic, apoi devenind tot mai convins ca aplicarea informatiilor pe care le primeste pot reprezenta cheia succesului sau. Long story short, daca iti doresti ca oamenii cu care lucrezi sa fie eficienti dar si dedicati, trebuie sa ai in vedere 3 aspecte:

1. Orice plan facut trebuie sa incapa pe o pagina si citirea lui sa nu depaseasca 1 min.Fiecare persoana delegata trebuie sa isi cunoasca foarte bine indatoririle si sa le inteleaga, lucruri care tin de cel care i le comunica.

2. Orice lucru bine facut trebuie sa fie urmat de o lauda, in special pentru incepatori. Incurajarea trebuie facuta imediat si specific.

3. Orice greseala trebuie sa atraga dupa sine o mustrare, care insa e necesar a fi facuta in mod intelept: la fel ca si lauda- imediat si specific. Persoana trebuie sa fie apoi asigurata ca nu este atacata ci doar comportamentul ii este contestat. Mustrarea se aplica in special celor mai expeimentati.

Cred ca in realitate cartea contine principiile crestine despre relatiile interumane si te invata sa nu fii zgarcit cu laudele dar nici tolerant cu greselile.

Inainte de a va lansa invitatia de a o citi, as vrea sa va las un citat care vine sa-mi sprijine urmatorul argument: investeste in oameni, pentru ca desi e cel mai greu lucru, nimic nu-ti aduce mai mari satisfactii.

"Everyone is a Potential Winner. Some people are disguised as losers. Don't let their appearances fool you."

Lectura placuta!

Interviu

Cum interpretezi afirmatia: “tot ce nu este interzis, este permis”?

Cred ca este o afirmatie permisiva... in sens negativ. Adica mi se pare ca pot face analogie cu problemele de mate in care trebuia sa demonstrez ca daca are loc a, rezulta ca are loc si b Sau pare mai degraba un sofism: pare logic- nu exista o interdictie => e ingaduit”. Cred ca in realitate trebuie gandit invers: tot ce este permis nu este interzis.

Cum interpretezi afirmatia lui Pavel :”Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos”?

Mi se pare o definitie a liberului arbitru ceat de Dumnezeu: am dreptul sa fac orice, insa pentru ca traiesc intr-un univers guvernat de legea cauza-efect si prin urmare, toate actiunile mele atrag consecinte ( fie bune, fie rele... pana si cele care la inceput mi se par indiferente, la un moment dat ajung sa se aseze intr-una din cele 2 categorii), trebuie sa chibzuiesc foarte bine in ce merita sa-mi investesc timpul si energia. Cred ca tot Pavel e cel ce zice “Rascumarati vremea, caci zilele sunt rele”. Mi se pare un indemn care face apel la intelepciunea noastra si la dragostea pe care I-o purtam lui Dumnezeu, pentru ca de fapt Pavel ne spune ca timpul trece atat de repede, incat ne trebuie multa grija atunci cand il investim sau cand il lasam sa treaca. In concluzie, nici macar nu ma mai gandesc la lucrurile care-mi sunt ingaduite, pentru ca sunt prea ocupt sa ma zidesc si sa ma implic in lucrurile care efectiv imi sunt de folos. Bottom line: de-aia ai cap, ca sa-l folosesti gandind!

De ce crezi ca Dumnezeu pune atatea limite in Cuvantul Sau? De ce atatea ingradiri?

Pot sa arunc perspectiva viitorului medic? :) Si organismul uman are anumite limite: sta prea mult in frig, face hipotermie, insa pe de alta parte cand ajunge la 38 de grade Celsius se spune ca are febra; nu bea apa suficienta, deci se deshidrateaza, dar daca bea prea multa, se intoxica ( da, te poti intoxica si cu apa). Cred ca asa functionam si ca fiinte spirituale intr-o lume care depaseste sfera materiala: Dumnezeu nu impune niste limite pentru ca are accese de putere si complexe de superioritate, ci pentru ca, fiind Creatorul nostru, ne cunoaste din toate unghiurile si stie ca anumite “substante” sunt toxice din start pentru noi sau ca un consum in exces (de sare, zahar si grasimi, nu?:P) din nou dauneaza.
Am auzit un lucru interesant care avea legatura cu subiectul: cand urci niste scari si e lumina, nu ai nevoie de balustrada, pentru ca vezi fiecare treapta pe care calci, insa daca e intuneric, ai face bine sa te prinzi de balustrada, pentru ca nu vezi nimic si calci sovaind, avand doar credinta ca urmeaza o noua treapta. Asa e si cu noi: cand Dumnezeu ne poarta pe inaltimi, nu avem nevoie de limite, pentru ca Il ascultam in dragoste, dar cand El vegheaza doar din umbra si ni se pare ca nu mai e acolo...atunci intervine nevoia de balustrada.

Legea lui Dumnezeu iti este prieten sau dusman? Te incurca sau te ajuta in viata de zi cu zi?

Daca imi e dusman si ma incurca atunci sigur am o problema, pentru ca n-a fost data pentru asta. Uneori cred ca traiesc cu ideea ca daca a fost lasata de El, cu siguranta are un scop. Alteori ii inteleg sensul si atunci imi dau seama din nou ca El mi le-a insiruit pe toate acolo in Biblie pentru ca ma stie si imi vrea binele. Cred ca Legea e lucrul acela care ma trage de maneca atunci cand incep sa o iau in directie gresita.

Ce crezi ca inseamna “a fi liber in Hristos”?

Mmm, de un an ma tot laud cu libertatea mea in Hristos. In primul rand cred ca e vorba de faptul ca acceptandu-L pe El ca Domn si Mantuitor, deci “in Hristos”, suntem eliberati de pacat, de puterea lui. Pacatul te tine captiv. Cred ca asta e motivul pentru care oamenii cu intentii bune si care constientizeaza nevoia de schimbare in viata lor esueaza... pentru ca in realitate, din punct de vedere legal, ei apartin pacatului. Doar Hristos e Cel care poate face transferul si omul poate deveni copil de Dumnezeu. Avand acest statut, sunt liber sa ma schimb, sunt liber sa aleg fara a simti presiunea robiei...Sclavul nu alege, doar executa ordine. Ca si rob al lui Hristos insa, aleg prin prisma Adevarului in primul rand (El imi da ocazia sa vad toate fatetele problemei..si dedesubturile pe care celelalt stapan nu mi le arata..din motive evidente)si ma supun din dragoste.
Apoi cred ca e vorba despre diferentele dintre noi ca si crestini; suntem diferiti si consideram ca a face un anumit lucru Il onoreaza pe Dumnezeu...suntem liberi sa il facem. Nu vreau sa intru in probleme de doctrina, dar un adventist e liber sa tina sambata ca zi a Domnului la fel cum eu sunt libera sa consider duminica ziua de odihna, fiecare dintre noi avand si responsabilitatea de a ne accepta unul pe celalalt.

Chiar daca esti liber in Hristos, iti stabilesti anumite limite? De ce?

Libertatea noastra in Hristos nu trebuie confundata cu libertinajul. Normal ca avem limite, avem limitele din Biblie si apoi avem limitele pe care ni le descopera tot El in situatiile concrete din viata noastra. De ce? Pentru ca pot fi liber in Hristos doar in masura in care Il iubesc si Il respect; iar daca uneori mi se pare absurd ce-mi cere, nu ma intereseaza, pentru ca scopul meu final nu e comfortul meu, ci e fata stralucitoare pe care o are Isus cand se uita la mine, ma bate pe umar si zice “Bine, rob bun si credincios!” Imi sustin insa ideea: El le lasa pe toata cu scopul de a ma proteja si de a-mi fi bine. Ah, era vorba de limitele proprii...ok; atunci imi vine in minte disciplina si apoi...tot iubirea de Dumnezeu si tot a face lucrurile care-mi sunt de folos.

Ca si concluzie, cum vezi viata de crestin: privare de placere, frustrare ca nu poti avea tot ce ai vrea?

Hai sa-ti dau un raspuns super-teologic: placerea trebuie sa ne-o gasim in a face voia Tatalui, ca si Domnul Isus... si trebuie sa vrem ceea ce vrea El pentru noi. Sentimental intervine uneori frustrarea, dar ratiunea vine tot timpul si-ti deschide ochii.
Constati ca daca esti intr-adevar al Lui, nu mai gasesti placere in ceva inafara Lui...la inceput poate e alarma aceea morala...dar apoi cred ca e chiar golul si lipsa prezentei Lui...si cu siguranta devi constient ca viata ta de fapt se invarte in jurul Lui ca Pamantul in jurul Soarelui...ramanand pe orbita stabilita dinainte. Floarea mea preferata e floarea-soarelui..tocmai pentru ca isi intoarce capul tot timpul dupa Soare si nu-si poate trai viata altfel. O sa incerc odata sa blochez cumva o floare, sa nu se mai poata intoarce :)) ... sunt convinsa ca o sa moara...

convorbire cu Fat-Frumos

am dat de o melodie de la Vama... e cutermurator de adevarat:

Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini

Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut

Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare

n fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si privesc in gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici, Fat-Frumos

Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu`si mai amintesc de tine
Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana
Dar ca de tine nu`si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie
Sa ne spui despre sacrificiu
Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n`o pot face in locul tau
Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos

Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne`ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa`mi spui
Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?

chiar asa..onoarea, castelul, o singura fata... m-am intristat cand am ascultat versurile....dar m-am inseninat cand mi-am dat seama ca desi Fat-Frumos a dat bir cu fugitii si a esuat, Domnul Slavei nu a facut-o si in El se implinesc si onaorea, si castelul si iubirea unei singure persoane... Pot sa merg la culcare linistita :)